Există ceva în mine – nu ştiu ce – dar ştiu că e acolo.
Mă zvârcolesc, mă trec sudori – apoi corpu-mi devine calm,
Dorm – dorm în neştire.
Nu ştiu ce e – nu poate fi numit – e o vorbă care nu se rosteşte,
Nu se găseşte-n niciun dicţionar, nicio zicală, niciun simbol.
Acel ceva se leagănă pe o liană cu mult mai mare decât hamacul planetei 
care mă leagănă pe mine,
Acel ceva e bun prieten cu geneza care, îmbrăţişându-mă, mă scoală-n 
fiecare dimineaţă.
Aş putea spune mai mult. Vorbe! Eu pentru fraţii şi surorile mele pledez.
Vedeţi voi, fraţi şi surori?
Nu e nici haos, nici moarte – este formă, unire, planificare – e viaţa eternă – 
e Fericirea.