Trecut şi prezent se ofilesc acum – eu le-am umplut, eu golit,
Şi-ncep să umplu partea de viitor repartizată mie.
Ascultătorule de deasupra! ce ai să-mi împărtăşeşti?
Priveşte-mă-n faţă cum aspir dezmierdarea fluidă a înserării,
(Vorbeşte pe şleau, nu ne-aude nimeni şi mai pot sta doar un minut).
Mă contrazic?
E-n regulă, mă contrazic,
(Sunt vast, cuprind mulţimi în mine).
Mă concentrez către cei care stau mai aproape, aştept la uşă.
Cine şi-a terminat munca pe azi? cine-a şi terminat masa de seară?
Cine doreşte să se plimbe cu mine?
Veţi vorbi cât mai sunt pe aici? va fi deja prea târziu?