Atunci, este aceasta o atingere? vibrând migrez spre o nouă identitate, Limbi de foc şi eter se năpustesc la venele mele, Un vârf trădător din mine sare, se-ntinde să le ajute, Carnea şi sângele meu aruncă fulgere în ceva care de fapt tot cu mine seamănă, Din toate părţile venind ale cărnii ispite îmi înţepenesc mădularele, Storcând din ugerul inimii mele şi acel ultim strop la care ţin cel mai mult, Fără ruşine momindu-mă, neacceptând niciun „nu”, Smulgând din mine, deliberat, ce am mai bun, Descheindu-mi veşmintele, înfăşurându-mi mijlocul dezbrăcat Furându-mi până şi confuzia, prin seninătatea soarelui blând, a păşunilor verzi, Cinic deturnând din calea lor firească simţurile celelalte, Mi-au mituit oştile simţirii care mă apără, Absolut fără pic de respect pentru forţa-mi împuţinată, sau pentru furie, Adunând la capăt turma toată să mai râdă o vreme de mine, După care, adunate grămadă pe un muncel, îşi bat joc de mine. Santinelele abandonează toate celelalte posturi, M-au lăsat neputincios în faţa invadatorului roşu, Toţi şi toate merg pe deal să vadă priveliştea, să le dea ajutor contra mea. M-au vândut trădătorii, Vorbesc fără noimă, am înnebunit, eu şi nimeni altul sunt cel mai mare trădător, Primul m-am dus la acel deal, mâinile mele m-au dus acolo. Tu atingere netrebnică! ce faci? suflarea abia-mi mai trece prin gâtlej, Ridică-ţi stăvilarele, m-ai învins.
