Toate adevărurile aşteaptă în toate cele,
Nici nu-şi grăbesc darea în vileag, nici nu se spun,
N-au nevoie de forcepsul pentru naşteri,
Cele neînsemnate sunt pentru mine la fel de mari ca şi celelalte,
(Ce poate fi mai puţin sau mai mult decât o atingere?)
Logica şi predicile nu conving niciodată,
Umezeala nopţii pătrunde mai adânc în sufletul meu.
(Numai ce se dovedeşte adevărat faţă de orice bărbat şi de orice femeie 
există.
Numai ce nu e respins de toată lumea există.)
Un minut sau un strop scurs din mine îmi potoleşte creierul.
Eu cred cu tărie că bulgării mustind de apă vor deveni amanţi şi torţe,
Şi că o sumă a sumelor e carnea unui bărbat sau a unei femei,
Şi floarea din pisc este simţământul unuia pentru celălalt,
Şi că ei trebuie să ramifice lecţia asta într-o mulţime infinită,
Până când cu toţii ne vor aduce bucurie, şi noi lor.