Hei, leneşoi de pază! puneţi mâna pe arme! Uitaţi-vă cum dau năvală peste noi! Sunt prins! Am întruchipat tot ce suferea şi era scos în afara legii, Tot omul ce înfundă temniţa, eu i-am luat identitatea, Am luat în mine perpetua, apăsătoarea lui durere. Pentru mine-şi saltă carabinele pe umăr toţi gardienii, Pe mine mă eliberează dimineaţa şi pe mine mă aruncă în celulă seara. Niciun răsculat nu se-ndreaptă-ncătuşat spre puşcărie fără să mă aibă alături, de asemenea încătuşat, (Dintre ei doi, mă veţi şti după chipul mai posomorât, eu-s cel tăcut şi deasupra buzelor tremurânde îmi atârnă bobiţe de sudoare). Niciun minor nu-i arestat pentru furt fără să fiu şi eu arestat, judecat şi condamnat. Niciun bolnav de holeră nu stă să îşi dea sufletul fără să mi-l dau şi eu, Mi-e cenuşie faţa, muşchii chinuiţi şi toată lumea fuge de mine. Cerşetorii se-ntruchipează-n mine şi eu în ei, Întind pălăria, stau ruşinat şi cer pomană mereu.