Sunt cel care aduce sprijin bolnavilor ce gâfâie cu faţa-n sus,
Iar celor zdraveni le-aduc sprijin încă şi mai mare.
Am auzit ce se spune despre univers,
Auzit şi iar auzit, de mii şi mii de ori,
E relativ bine ce se spune, nu zic – dar asta-i tot?
Sporind şi punând în practică vin eu,
Supralicitez din start preţurile prea prudente ale impostorilor de istorii ale 
religiilor,
Îmbrac dimensiunile exacte ale lui Iehova
Litografiindu-l pe Cronos, pe Zeus, fiul său, şi pe nepotul său Hercule,
Cumpărând reproduceri după Osiris, Isis, Belus, Brahma, Buddha,
Plasând în mapa mea, separat, pe Manitu, Allah pe altă foaie şi o gravură 
cu răstignirea,
Cu Odin şi Mexitli cel hidos şi orice idol sau icoană,
Luând de la ei exact ce trebuie, nicio centimă mai mult,
Admiţând că au trăit şi că au făcut câte se spune în vremea lor,
(Ei au adus hrană pentru nişte pui golaşi care abia acum vor deveni păsări 
mari, gata să părăsească cuibul fiecare pe limba ei.)
Accept primele schiţe divine ca să se umple mai bine de mine încât să le 
pot oferi apoi fiecărui bărbat sau femeie,
Schiţe poate şi mai bune face cel ce gândeşte o casă,
Mai valoros e el când îşi suflecă mânecile şi mânuieşte dalta şi ciocanul,
Nu mă opun nici revelaţiilor mai speciale, ca o trâmbă de fum sau un fir de 
păr de pe dosul mâinii mele, nu mai puţin speciale decât altă revelaţie,
Băietanii care trag la pompa de incendiu sau urcă pe scara de frânghie nu-s 
mai prejos, după mine, zeilor războinici antici,
Ascult glasurile lor acoperind vacarmul demolărilor,
Braţele lor vânjoase trec nevătămate printre leaţurile carbonizate, frunţile 
lor albe ies neatinse din flăcări;
Sunt prezent lângă nevasta mecanicului cu pruncul la sân, în apărarea 
oricărui nou-născut,
Cositul începe cu trei coase la rând, mânuite de trei îngeri însufleţiţi, cu 
cămăşile legate peste mijloc,
Grăjdarul cu dinţi îngălbeniţi şi păr roşu răscumpără toate păcatele trecute 
şi viitoare,
El îşi vinde tot ce are şi porneşte pe jos să tocmească avocaţi, rămânând în 
preajma fratelui judecat pentru înşelăciune;
Ceea ce cândva umplea pământul, acum abia acoperă un metru în jurul 
meu şi nici pe acela nu-l acoperă tot,
Taurul şi cărăbuşul nu se bucură nici de jumătate din cultul pe care-l 
merită,
Bălegarul şi gunoiul sunt mai preţuite decât s-a crezut vreodată,
Supranaturalul e ceva banal, aştept de fapt să-mi vină rândul să fiu eu o 
fiinţă supremă,
Se pregăteşte ziua când eu voi face mai mult bine decât cei mai buni şi 
când voi face minuni,
Pe legea mea! deja mă văd Creator,
Mă instalez aici şi acum în promiţătoarea ambuscadă a umbrelor.