Un glas contralto pur răsună din loja orgii,
Aplecat pe scândura sa, dulgherul scoate din rindea un fâşâit ascuţit,
Copiii, căsătoriţi sau nu, mână toţi trăsurile spre casa părintească pentru 
cina de Thanksgiving,
Cârmaciul trage cu putere de timonă în jos,
Secundul stă încordat în balenieră, cu lancea şi harponul pregătite.
Vânătorul de raţe trece pe lângă plauri nemişcaţi, tăcuţi,
Diaconii, stând cu mâinile încrucişate în faţa altarului, sunt hirotonisiţi,
Ţesătoarea se-apleacă şi se trage-napoi în ritmul războiului ei,
Fermierul îşi priveşte ovăzul şi secara, în prima duminică a noii luni de 
vară,
Dementul e îmbarcat, în sfârşit s-au convins cei de la ospiciu că e cazul,
(N-o să mai doarmă niciodată în patul din camera mamei lui);
Zeţarul cu obraji scofâlciţi şi fire albe-n păr tocmeşte caseta,
Învârte de zor boţul de tutun în gură şi manuscrisul a-nceput să-i joace în 
faţa ochilor;
Mâini şi picioare malformate sunt legate strâns de masa chirurgicală,
Bucăţile tăiate cad hâde într-o căldare, alături;
Tânăra mulatră e vândută la licitaţie, pe un podium; beţivul moţăie lângă 
soba crâşmei,
Mecanicul îşi suflecă mânecile, poliţistul de stradă trece agale, portarul 
scrutează feţele celor care trec,
Tânărul surugiu al căruţei poştale mână calul (eu pe tânăr îl iubesc chiar 
dacă nu-l cunosc),
Metisul îşi leagă cizmele uşoare pentru alergat, gata de cursă,
Sezonul la curcan în vest atrage vânători tineri şi bătrâni, unii se sprijină-n 
carabină, alţii şed pe trunchiuri de copaci,
Dintre ei se desprinde cel mai bun trăgător, ia poziţie de tragere, ocheşte;
Cârdurile de imigranţi abia debarcaţi acoperă cheiul şi digurile
Pe când sclavii plivesc de zor cu hârleţele pe plantaţia de trestie de zahăr, 
sub ochii supraveghetorului cocoţat în şa,
Goarna începerii balului sună şi domnii dansatori aleargă spre partenere, 
iată-i înclinându-se în faţa aleselor, care fac o reverenţă;
Tânărul din mansardă stă treaz şi ascultă muzica ploii,
Vânătorul din Michigan pune capcane pe unul din râurile repezi ce umplu 
lacul Huron,
Bătrâna indiancă înfofolită în şalul tivit cu galbeni vinde mocasini şi pungi 
ornate cu mărgele,
Finul intelectual scrutează atent tablourile din expoziţie, s-a oprit cu ochii 
mijiţi şi îndoit din şale,
Vaporul cu aburi trage la cheu şi matrozii aruncă schela pentru pasagerii 
care debarcă,
Sora mai mică ţine sculul de lână, iar cea mare strânge firul într-un ghem, 
oprindu-se din când în când din cauza nodurilor,
Doar de un an căsătorită, tânăra soţie se reface, fericită de a fi adus pe lume 
primul ei fiu acum o săptămână,
Fata yankee cu păr îngrijit trudeşte la maşina ei de cusut sau în fabrică sau 
în uzină,
Muncitorul care pune pavaje prinde maiul de toartă, tocul reporterului 
zboară pe file, pictorul de firme aşterne litere în albastru şi bronz.
Tânărul edecar trage din greu, pas cu pas, contabilul adună coloane, 
cizmarul îşi ceruieşte aţa
Dirijorul ridică bagheta şi toată orchestra o priveşte, pregătită,
Un copil e botezat, un convertit face întâia-i profesiune de credinţă,
În golf a început cursa de regate (cum strălucesc în soare velele argintii!)
Văcarul îşi păzeşte cireada şi la răstimpuri cheamă-ndărăt câte o vită 
rătăcită,
Vânzătorul ambulant asudă cu traista-n spinare (un cumpărător nu vrea şi 
pace să dea un singur bănuţ în plus);
Mireasa întinde cu grijă rochia albă, minutarul ceasului parcă a uitat să se 
mişte,
Fumătorul de opiu stă într-o rână cu gâtul ţeapăn şi gura deschisă,
Prostituata băută târăşte un şal pe trotuar şi boneta îi joacă pe gâtul plin de 
bube,
Bărbaţii din drum fluieră şi fac semne iar ea îi înjură de mama focului
(Biata de tine! Eu unul nici nu fluier, nici semne nu fac în spatele tău);
Preşedintele e în plină şedinţă, înconjurat de toţi miniştrii măreţi,
Piaţa o străbate un trio falnic de matroane îmbietoare, braţ la braţ,
Echipajul barcazului de pescuit a pus calcanii strat peste strat în cală,
Al Missouri-ului locuitor străbate ţara lăudându-şi în gura mare marfa 
pestriţă şi turmele de vite,
Pe când naşul de tren trece din vagon în vagon anunţându-şi venirea cu 
zornăitul de bănuţi din taşcă,
Parchetarii pun duşumele, tinichigiii acoperişul, zidarii cer mortarul,
Unul după altul apar salahorii, fiecare cu căldarea pe umăr;
Anotimp lasă în urmă anotimp şi iată mulţimea, de necuprins în cuvinte, 
strânsă de 4 Iulie (ce salve de tun, ce onor din toate celelalte arme!)
Anotimp lasă în urmă anotimp şi plugarul ară, cosaşul coseşte, seminţele 
pentru la iarnă cad la pământ,
Departe pe lacuri iubitorul de ştiucă aşteaptă mut la copcă, e îngheţată 
deja apa,
Numai cioturi înconjoară acum luminişul, pionierul şi-a croit loc cu 
toporul,
Mai repede ajung barcagii la mal, lângă sălcii şi nuci bătrâni,
Vânătorii de castori bat malurile Râului Roşu, ori bălţile secate din 
Tennessee, ori din Arkansas,
Torţele străpung întunericul aşternut gros peste Chattahooche ori 
Altamahaw,
Venerabili şefi de familie şed la cină cu fiii şi nepoţii şi strănepoţii în jurul 
mesei,
Şed după pereţi de chirpici, după foaia de cort, şi roşii vânători şi meşterii 
de capcane, după o zi grea;
Oraşul doarme şi doarme şi satul,
Cei vii îşi dorm somnul vieţii, cei morţi somnul morţii,
Bătrânul doarme lângă soţia lui şi tânărul lângă a lui;
Şi toţi îşi trimit razele-n interiorul meu, de unde eu le trimit în ei,
Şi tot ce e să fie ei, eu voi fi, mai puţin sau mai mult,
Şi din ei toţi ca şi din fiecare eu ţes cântecul despre mine.