Pe o panglică infinită, motto-urile diferitelor epoci trec!
Al meu este motto-ul erei moderne: En-masse.
Un cuvânt al credinţei-cremene,
Aici sau de acum înainte, pentru mine e totuna, mă las complet în voia 
Timpului.
Doar el e fără prihană, doar el rotunjeşte şi săvârşeşte orice,
Doar minunea aceasta mistică duce la împlinirea superlativă.
Mă supun Realităţii, nici nu-mi trece prin cap să mă îndoiesc,
Pătruns sunt tot de Materialism.
Glorie ştiinţelor pozitive! Trăiască demonstraţia exactă!
Aduceţi frunze de lauri, le amestecaţi cu ramuri de cedru şi liliac,
Iată-l pe lexicograf, iată-l pe chimist, omul acesta a reconstruit o limbă 
pornind doar de la vechi inscripţii,
Marinarii aceştia şi-au condus cu succes corabia prin mări duşmănoase de 
nimeni până la ei ştiute,
Iată-l pe geolog, l-aţi recunoscut desigur pe cel cu bisturiul, iar acesta e 
matematicianul.
Domnilor, slavă vouă în orice împrejurare!
Faptele voastre palpabile sunt de folos şi eu nici măcar nu le cunosc din 
interior,
Eu doar mă folosesc de ele ca să pătrund interiorul ocupaţiunii mele.
Cuvintele mele nu prea au reuşit să prindă proprietăţile principale,
Mai curând proprietăţile vieţii nepovestite, ale fricii şi eliberării de ea,
Ele expediază nonvalorile şi castraţii, celebrează bărbaţi şi femei cu merite 
deosebite,
Şi bat gongul revoltei şi-i sprijină pe hăituiţi, pe cei care se apără 
complotând şi urzind planuri distructive.