Am afirmat că sufletul nu e mai mult ca trupul,
Şi-am afirmat că trupul nu-i mai mult decât sufletul,
Şi că nimic, nici chiar Dumnezeu, nu-i mai mare decât sinele fiecăruia,
Şi că oricine face două sute de paşi fără dragoste, îi face spre propriu-i 
mormânt, îmbrăcat în linţoliu,
Că eu sau tu, făr-un ban în buzunar, putem cumpăra ce-i mai bun pe 
pământ,
Că mai presus de filozofiile profunde e să ştii privi c-un ochi închis sau să 
arăţi cuiva un bob în păstaia lui,
Că-n orice meserie sau slujbă un tânăr poate ajunge erou,
Că orice pe lumea asta, oricât de firav, poate constitui butucul roţii 
universului,
Şi spun oricărui bărbat şi oricărei femei: Sufletul vostru vi-l păstraţi 
netulburat chiar în faţa unui milion de universuri!
Umanităţii eu îi spun: Să nu fiţi curioşi în legătură cu Dumnezeu.
Uitaţi, eu care-s curios în legătură cu fiecare din voi, nu-s curios în legătură 
cu Dumnezeu,
(Nu există suficiente cuvinte care să exprime pacea dintre mine şi 
Dumnezeu, dintre mine şi moarte).
Aud şi văd pe Dumnezeu în orice obiect dar eu pe Dumnezeu nu-l pricep 
defel,
Cum nu pricep cine-ar putea fi mai minunat decât eu însumi.
De ce-aş dori să-L văd pe Dumnezeu mai bine decât Îl văd azi?
Eu văd ceva din Dumnezeu în fiece oră din cele douăzeci şi patru, şi în 
fiecare secundă dintr-o oră, deci
Îl văd în chipul bărbaţilor şi femeilor, Îl văd pe Dumnezeu când mă uit în 
oglindă,
Găsesc scrisori de la Dumnezeu pe stradă, fiecare e semnată Dumnezeu,
Iar eu le las exact unde se află căci ştiu că indiferent unde m-aş duce
Altele vor ajunge cu punctualitate, acum şi-n veacul vecilor.