Pruncul doarme-n leagănul lui,
Ridic borangicul şi-l privesc dus pe gânduri, alungând în tăcere muştele cu 
mâna.
Puştanul şi fata-mbujorată caută tufele de pe deal;
Din vârful lui, mă uit la ei.
Sinucigaşul zace răscrăcărat pe duşumeaua însângerată a dormitorului,
Sunt martorul care priveşte leşul cu păr năclăit şi pistolul de alături.
Trăncănitul roţilor pe pavaj, târşâitul tălpilor, vocile celor ieşiţi la plimbare,
Omnibusul greoi, conductorul cu degetul mare întrebător, bocănitul 
potcoavelor pe pardoseala de granit,
Săniile, clinchet de zurgălăi, glumele schimbate-n aerul tare, proiectile de 
omăt,
Strigăte de ura pentru candidaţii de succes, furia maselor răzvrătite,
Lectica sub perdeaua căreia un om bolnav zace în drum spre spital,
Cele două cete duşmane se confruntă, o înjurătură, loviturile şi căderea,
Mulţimea agitată, şeriful cu steaua în piept croindu-şi drum spre centrul 
încăierării,
Zidurile impasibile primesc şi întorc atâtea ecouri,
Ce de gemete ale prea-plinilor sau jumătate morţilor de foame, căzuţi fie 
de insolaţie, fie de apoplexie,
Ce ţipete de femei apucate brusc de durerile facerii şi duse acasă unde nasc 
prunci,
Ce discurs viu sau îngropat vibrează încontinuu aici, ce urlete înăbuşite 
doar de ruşinea celor loviţi,
Arestarea infractorilor, insulte, propuneri obscene, acceptări sau respingeri 
cu buzele ţuguiate,
Iau notă de ele, de spectacolul oferit, de zgomot – eu vin şi plec.